GENOCIDUL ROMILOR ÎN CADRUL CELUI DE-AL TREILEA REICH (1933- 1945)

În cadrul Germaniei naziste, romii și sinti au suferit forme extreme de persecuție, mergând de la identificarea pe bază rasială și până la exterminare în masă. Cercetările desfășurate de medici precum Robert Ritter (1901- 1951) în vederea demonstrării presupusei “predispoziției ereditare” spre delicvență și a “inferiorității rasiale” a romilor au contribuit la elevarea vechilor stereotipuri anti-rome la rangul de doctrină rasială biologic fundamentată de discipline pseudoștiințifice precum eugenism și igienă rasială.

La scurt timp după venirea Partidului Național-Socialist la putere, în 1933, au fost adoptate Legile rasiale de la Nuremberg (1935), care au interzis căsătoriile între germani și ne-germani și i-au privat pe evrei și pe romi de cetățenia germană. În anul următor a fost înființată o unitate specială în cadrul Poliției Judiciare, condusă de doctorul Ritter și însărcinată cu înregistrare și clasificarea rasială a populației de romi și sinti. Aceste măsuri au fost extinse la nivelul întregului Reich între anii 1936-1939, sub pretextul combaterii vagabondajului și “parazitismului social”. Heinrich Himmler, Reichsführer SS și șeful poliției, a fost însărcinat cu coordonarea internării romilor în lagăre, precum cele de la Dachau și Buchenwald, urmărindu-se expulzarea lor în afara granițelor.

Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial și expansiunea Germaniei în Europa centrală și de est a oferit ocazia realizării acestui plan sinistru. Între anii 1939-1942, zeci de mii de romi și sinti din teritoriile cucerite și anexate de cel de-Al Treilea Reich au fost deportați în ghetouri și lagăre, sterilizați sau pur și simplu exterminați de către unitațile speciale Einsatzgruppen SS, precum în cazul masacrului de la Babi-Yar de lângă Kiev.

Printre măsurile luate în cazul persoanelor de etnie romă sau sinti a fost și cea de sterilizare forțată.

Lagărul de la Auschwitz-Birkenau

Deportarea romilor din Germania

Dr. Robert Ritter chestionand o femeie roma, insotit de un politist

Printr-un decret emis în 16 decembrie 1942, toți romii și sinti au fost deportați în lagărul de la Auschwitz-Birkenau din sudul Poloniei ocupate. Circa 23,000 de romi, proveniți în principal din Germania, Austria, Polonia,  Boemia și Moravia, au fost înghesuiți în bărăci de lemn, în condiții insalubre și supuși unui regim inuman de muncă forțată. Aproape 19,300 de deportați romi au pierit în lagăr, fie în urma gazării, fie datorită subnutriției, extenuării fizice, epidemiilor sau a experimentelor medicale.

În data de 16 mai 1944, conducătorii lagărului au hotărât să-i extermine pe toți romii din așa-numitul Zigeunerlager, însă deținuții s-au baricadat în barăci și s-au înarmat cu ce au găsit la îndemână pentru a rezista. Ziua de 16 mai, când a avut loc această acțiune curajoasă este sărbătorită în fiecare an la nivel european ca „Ziua rezistenței romilor”.   În 2 august 1944 trupele SS au lichidat cele câteva mii de supraviețuitori romi, trimițându-i la camerele de gazare. Această zi fatidică a devenit „Ziua europeană de comemorare a Holocaustului împotriva etnicilor romi și sinti”.

Ziua rezistenței romilor